Căpuşele, ectopariziţi din ordinul Ixodidae, sunt acarieni hematofagi care afectează reptilele, păsările şi mamiferele, având o lungime cuprinsă între 2 şi 30 mm în funcţie de specie (în România au fost identificate 27 de specii de căpuşe).
Acestea pot fi vectori pentru unele boli de importanţă majoră atât pentru animale cât şi pentru om: anaplasmoză, borelioză, ehrlichioză şi babesioza.
Aspectul unei căpuşe înainte de a se ”hrăni”
Dintre aceste boli, la animale, cea mai cunoscută este babesioza, boală care se poate manifesta acut, atipic şi cronic. Funcţie de formele de manifestare, simptomele pot varia de la anemia uşoară (forma cronică) la febră ridicată (peste 40 °C), abatere, anorexie, sindrom hemolitic – urinare cu sânge (hemoglobinurie) sau prezenţa bilirubinei în urină (bilirubinurie) – acestea caracterizând forma acută, cel mai des întâlnită; în cazurile de formă atipică, pe lângă sindromul hemolitic mai apar şi tulburările nervoase, oculare, digestive şi locomotorii. Diagnosticul se poate realiza în laborator prin colorarea frotiului de sânge sau serologic, coroborat cu simptomatologia prezentă. Tratamentul este unul specific, completat de un tratament de susţinere (antibiotice, soluţii de rehidratare, aminoacizi, vitamine etc.), rata de succesc a acestuia depinzând de stadiul de evoluţie al bolii.
”Lipsa de viaţă” determinată de babesioză
Boala Lyme (borelioza), boală care se poate transmite concomitent cu babesioza, anaplasmoza şi erlichioza, se manifestă prin febră (39.5 – 40.5 °C), letargie, anorexie, artrite manifestate prin şchiopături şi dureri articulare, tulburări renale (proteinurie, uremie, edeme periferice, slăbire progresivă) şi nervoase (paralizie). Diagnosticul poate fi suspicionat în baza semnelor clinice şi confirmat prin examene specifice de laborator. Tratamentul, în fazele incipiente, se face cu antibiotice, acesta fiind completat în funcţie de gradul de evoluţie al bolii cu tratament de susţinere al sistemelor de organe.
Căpuşă prinsă de pielea câinelui
