Termenul de senior diferă în funcţie de talia câinelui, adică aproximativ 6-7 ani pentru rasele mari, 8-9 ani pentru rasele medii şi peste 10 ani pentru rasele mici.
Controlul anual pentru un câine fără afecţiuni deosebite constă în realizarea următoarelor examene de rutină: examene ale sângelui (biochimic şi hematologic), examen al urinei, examen oftalmologic, examen cardiologic şi examen stomatologic. În funcţie de rezultatele obţinute, medicul veterinar ar putea solicita şi alte examene şi controale mai amănunţite. Vaccinarea anuală şi deparazitările trimestriale nu trebuie uitate.
La cainii seniori metabolismul este mai lent, aceştia fiind predispuşi la obezitate. Acumularea depozitelor de grăsime exercită o presiune suplimentară asupra articulaţiilor producând în timp diverse afecţiuni articulare. Proteinele de bună calitate cu digestibilitate crescută (asigurate prin hrana premium/superpremium) sunt cele mai indicate pentru această vârstă deoarece asigură o normoponderabilitate. Nivelurile crescute de antioxidanţi susţin funcţionarea sănătoasă a sistemului imunitar şi încetinesc procesul de degradare al organismului. Condroitina si glucozamina sunt două componente recomandate pentru menţinerea sănătăţii articulare. Acestea se pot găsi în diete specifice dar se pot administra şi separat ca şi suplimente alimentare.
Câinele senior este predispus la diverse afecţiuni la nivelul urechilor, necesitând o verificare lunară a acestora. Există şi o predispoziţie de rasă, unele rase fiind mai predispuse (cocker, caniche), datorită formei urechilor, a excesului de păr sau datorită acumulării de cerumen.
Mişcarea este recomandată, dar una potrivită vârstei lui. Plimbările trebuie să fie mai scurte şi mai dese pentru că efortul intens şi prelungit poate fi dăunător. Nu îl forţaţi să sară sau să alerge pentru că efortul brusc şi prelungit la această vârstă poate duce la activarea unor afecţiuni cronice.
Pielea devine mai sensibilă, mai uscată, predispusă la alergii, işi pierde din elasticitate şi luciul blănii se estompează la câinii vârstnici. Câinele nu trebuie îmbăiat în exces, deoarece există riscul apariţiei dermatitei hiperseboreice, afecţiune caracterizată de un miros urât al pielii. Trebuie folosite şampoane speciale pentru câini, adecvate tipului de blană. Baia se face după ultima plimbare, cu apă caldă, urmată de ştergerea temeinică a pielii şi de curăţarea urechilor. Îngrijirea periodică a blănii permite observarea modificărilor de la nivelul pielii (iritaţii, ulceraţii, eventuala apariţie a unor formaţiuni tumorale).
Păstrarea sănătăţii orale este importantă pentru starea generală a câinelui. E foarte important să împiedicăm apariţia tartrului şi a plăcii dentare, deoarece acestea sunt responsabile de mirosul neplăcut (halenă), inflamaţii dentare şi paradontoză, acestea din urmă conducând la pierderea treptată a danturii, a apetitului şi a degradării generale a stării de sănătate. O greşeală frecventă făcută de proprietarii de animale o constituie administrarea exclusivă a hranei umede sau a altor tipuri de alimente moi atunci când aceştia observă sensibilitate dentară. Consultul dentar este cel mai indicat; în urma acestuia se va hotărâ tratamentul ce trebuie urmat.
Aceste recomandări sunt de uz general, întrucât, odată cu înaintarea în vârstă, pot să apară şi afecţiuni ale: ochilor (ex. cataracta senilă), cardiace (insuficienţa cardiacă, hipertensiune arterială), renale (insuficienţa renală), hepatice (insuficienţa hepatică) etc., medicul veterinar stabilind cu exactitate necesităţile animalului de companie raportate la vârsta şi istoricul acestuia.
Dr. Obreja Marius
Dr. Alexandru Ştefan