Odată cu înaintarea în vârstă a unei pisici, atât medicul veterinar cât și stăpânul trebuie să fie conștienți că o boală a unui organ sau sistem poate conduce la disfuncții în lanț ale altor organe sau sisteme.
Atunci când avem de a face cu o pisică vârstnică bolnavă, trebuie efectuat un diagnostic corect al bolii primare; pentru a identifica boala și efectele secundare ale acesteia, medicul veterinar va avea nevoie de un istoric complet al pacientului (anamneză), de o consultație amănunțită, acestea fiind completate de examenele de sânge și de urină și, eventual, de examenele ecografice și cele radiologice. În lipsa acestor informații, problemele nedepistate pot progresa, schemele terapeutice aplicate nemaiavând rezultate sau pot produce un răspuns terapeutic întârziat.
Bolile cu cea mai mare incidență în rândul pisicilor vârstnice sunt insuficiența renală cronică, hipertiroidismul, diabetul zaharat și bronșitele cronice. Funcționalitatea hepatică scade și ea treptat, având ca rezultat o încetinire a metabolizării toxinelor și a medicamentelor. Reducerea funcționării rinichilor se manifestă prin scăderea capacității de a concentra urina, fapt ce are ca rezultat pierderi mari de apă, ceea ce în combinație cu un aport scăzut de apă, favorizează deshidratarea. Ca urmare a deshidratării, volumul sangvin scade, ceea ce reprezintă un stres puternic pentru organism și poate duce la apariția insuficienței cardiace.
Un alt aspect este faptul că incidența tumorilor maligne este mai mare la pisici și aceasta crește odată cu vârsta (în special la pisicile nesterilizate). Orice nodul descoperit ar trebui extras și examinat anatomopatologic. Dacă diagnosticarea bolilor se face timpuriu și se insitituie un tratament corespunzător (alături de o alimentație și un stil de viață adecvate vârstei), se pot adăuga ani de viață pisicii.
Dr. Obreja Marius
0744396303
www.facebook.com/serviciiveterinaremobile