Pe parcursul ultimelor articole au fost prezentate, după o clasificare generală, dermatitele cel mai des întâlnite (de contact, alergică la salvia de purice etc.), acestea putând fi completate și de alte forme de dermatită clasificate (de ex.) în funcție de agentul cauzal: dermatita micotică, dermatita parazitară, dermatita seboreică, dermatita bacteriană.
Dermatita piotraumatică, afecțiune care evoluează de obicei acut, prezintă oarecum un caracter sezonier, fiind întâlnită mai des vara. Cauza principală poate fi reprezentată de alte forme de dermatită (cea atopică sau cea datorată salivei puricilor), acestea fiind complicate printr-o suprainfectare a leziunilor traumatice produse în urma gratajului sau a mușcăturilor repetate. Principalele simptome sunt linsul insistent pe o anumită zonă corporală, până la grataj, senzația de durere, eroziune cutanată cu exsudat purulent ce emană un miros neplăcut și produce aglutinarea părului din jurul leziunii.
În contrast, dermatita atopică poate fi confundată cu dermatita parazitară (râie) și cu cea alergică, aceasta fiind caracterizată prin manifestări clinice variate care sunt frecvent complicate de alte afecțiuni, precum alergiile alimentare și infecțiile microbiene și/sau fungice. Apariția dermatitei atopice implică prezența mai multor factori, unii dintre aceștia depinzând de animal și alții de mediul ambiant (extrinseci) al acestuia. Factorii care depind de animal sunt reprezentați de predispoziția congenitală, unele rase prezentând o incidență crescută a afecțiunii (Shar-Pei, Fox Terrier, Westie, Labrador retriever, Bulldog etc.) și de tulburările de cheratinizare care favorizează apariția tulburărilor cutanate. Factorii extrinseci sunt reprezentați practic de aeroalergeni și de alergeni cu penetrare transcutanată – majoritatea câinilor sunt sensibili la acarieni, polen și mucegaiuri. Simptomatologia acestei afecțiuni este extrem de variată, aceasta evoluând de la prurit, cu zone eritematoase, la papule, pustule, diverse forme de foliculită și furunculoză, cu zone de hiperpigmentare și lichefiere a zonelor afectate; deși evoluția acestei afecțiuni este acută, aceasta tinde spre cronicizare datorită recidivelor.
Diagnosticul se confirmă în urma unui examen de laborator iar tratamentul vizează cauza inițială și tratamentul simptomatic (antihistaminice, antibiotice și/sau antimicotice pentru leziunile suprainfectate, administrarea de vitamine și oligoelemente pentru piele și blană) – toate acestea la indicația strictă a medicului veterinar!
Dr. Obreja Marius
0744396303
www.facebook.com/serviciiveterinaremobile