Asigurarea unei alimentaţii optime pentru femelele gestante poate fi o provocare majoră şi are ca obiective principale îmbunătăţirea performanţelor reproductive şi o dezvoltare corespunzătoare a produşilor de concepţie (pui).
În general, femelele care sunt gestante şi cele care alăptează ar trebui să beneficieze de o alimentaţie cu un aport energetic ridicat, uşor digerabilă şi echilibrată în ceea ce priveşte aportul de vitamine şi minerale.
În primele cinci săptămâni de gestaţie, necesarul energetic al femelelor nu este mult diferit de nevoile femelelor care nu sunt gestante. Începând cu a 6-a săptămână, dezvoltarea puilor este mult accentuată, necesarul energetic crescând cu 1,5 ori faţă de perioada anterioară. Odată cu dezvoltarea intrauterină a fetuşilor scade capacitatea femelei de ingerare a hranei, fapt care trebuie compensat prin administrarea meselor mai dese şi cu aport energetic ridicat (>4 kcal/g).
Pentru a administra o alimentaţie corespunzătoare, atât pentru o femelă gestantă cât şi pentru una lactantă (cu pui), trebuie să ţinem cont de: necesarul proteic, grăsimile şi acizii graşi esenţiali, carbohidraţii şi aportul de minerale (Ca/P), vitamine şi administrarea de probiotice.
În ultima parte a gestaţiei şi în perioada lactaţiei, sunt necesare mai multe mese pe zi cu o hrană concentrată şi bogată în proteină de bună calitate, cu un conţinut corespunzător de acizi graşi esenţiali şi carbohidraţi pentru a asigura atât menţinerea condiţiei corporale a femelei cât şi secreţia lactată, susţinând astfel, indirect, creşterea şi dezvoltarea corespunzătoare a puilor. Tot în ultima parte a gestaţiei şi după fătare, necesarul de fosfor şi calciu al femelei creşte cu aproape 60% peste nevoile fiziologice, datorită dezvoltării rapide a scheletului fetal şi debutului secreţiei lactate. Raportul Ca/P în timpul gestaţiei şi lactaţiei nu trebuie să depăşească 2:1.
Dr. Obreja Marius
Dr. Alexandru Ştefan