Întrucât câinele și pisica se numără printre cele mai numeroase animale de companie, omul poate contracta boli cel mai frecvent de la acestea. În cazul câinelui, omul poate contracta aproape 40 de boli (zoonoze) de la acesta, iar în cazul pisicilor aproximativ 20.
În timp ce unele boli zoonotice sunt transmise în special de către câini, aceștia pot acționa și ca vectori sau gazde intermediare în transmiterea altor boli de interes major pentru om. Spre exemplu, leptospiroza, una dintre cele mai răspândite zoonoze la nivel mondial, poate fi transmisă de numeroase animale domestice și sălbatice, dar câinii sunt infectați mult mai frecvent comparativ cu pisicile, aceștia transmițând boala prin contactul direct cu urina sau cu alte secreții ale acestora (cu excepția salivei).
La oameni, unele boli zoonotice transmise de câini pot evolua ușor sau asimptomatic (nematode – toxocara canis, trematode – dipilidium caninum, echinococoză, protozoare – toxoplasmoză, giardioză sau lambliază) sau pot avea o evoluție clinică evidentă, unele chiar cu manifestări și evoluție nefavorabilă (boala Lyme, rabia, campilobacterioze, salmoneloze, pasteureloze, bruceloza etc.); semnele clinice variază, în funcție de boală și de localizarea acesteia, de la stările febrile ușoare, oboseală, până la leziuni cutanate, tulburările digestive și respiratorii grave, cefalee, semne nervoase.
În ceea ce privește pisica, principala îngrijorare o reprezintă toxoplasmoza, boală produsă de un parazit microscopic, Toxoplasma gondii. Pisica contractează boala prin consumul de carne infestată (atât animale vii – păsări mici, rozătoare etc., cât și carne crudă insalubră), iar omul se poate contamina atât prin contactul direct cu pisica infestată (de ex. prin mângâierea blănii murdare, neîngrijite, infestată cu oochisturi), cât și indirect prin intermediul produselor de origine animală netratate termic și a legumelor și fructelor nespălate temeinic. Principala categorie afectată o reprezintă femeile însărcinate (transmiterea se face transplacentar către făt, acesta suferind malformații congenitale grave) și persoanele cu imunodeficiențe.
Tot din categoria bolilor zoonotice parazitare transmise de pisici, face parte și ascaridioza, boala cauzată de Toxocara cati – un parazit cu aspect de fir de ață alb, de maxim 10 cm; pisica se infestează prin consumul organelor crude de la animalele bolnave, iar omul poate contracta boala prin intermediul mâinilor murdare, a fructelor și legumelor infestate de pisică. În timp ce la adult boala nu are semne clinice, la copii aceasta poate avea forme grave, la nivel ocular, ducând chiar la orbire
Echinocoza sau chistul hidatic, produs de Echinococcus granulosus, nu este o boală cauzată de pisică sau de firul de păr al acesteia – contrar opiniei populare precum că firul de păr al pisicii ajunge în plămân sau ficat și produce boala – ci, din nou, prin consumul fructelor și zarzavaturilor insuficient spălate și prin nespălarea mâinilor după contactul cu blana unui animal infestat. Oochisturile ajung în tubul digestiv, de unde, pe cale sangvină, sunt răspândite în ficat și plămân, dezvoltând chistul hidatic, care poate fi îndepărtat doar chirurgical.
O altă sursă de infestare o reprezintă puricii, care pot infesta atât organismul animal cât și cel uman cu tenia Dipylidium caninum, prin ingerarea proglotelor acesteia (care pot fi observate în fecale sub forma boabelor de orez), dar care la om nu produce semne clinice evidente.
Zoonozele de natură micotică (dermatomicoze) sunt boli produse de fungi, aceștia producând îmbolnăviri prin afectarea ţesuturilor cheratinizate (piele, păr şi unghii), atât la animale, cât și la om. La pisici, Microsporum canis este cea mai răspândită specie. Micoza apare cu preponderenţă la pisicile tinere (mai mici de un an) – sistemul imunitar al pisicii nu este maturizat pe deplin. Pisicile imunosuprimate (cum ar fi cele infectate cu FIV) sunt de asemenea mai vulnerabile la dezvoltarea eczemelor, iar pisicile cu păr lung pot contracta boala mai uşor comparativ cu cele cu păr scurt.
Dermatomicozele se pot transmite atât intraspecific cât și interspecific. Apariția micozei este favorizată de carenţa în zinc, vitaminele A şi C, cupru, fier, tratamente îndelungate cu antibiotice, care induc carenţa în acid folic prin inhibarea florei intestinale, traumatisme și leziuni ale pielii, iar semnele clinice variază atât la animale cât și la om, în funcție de localizare, de la simpla cădere a părului și leziuni inflamatorii ușoare la leziuni severe, sângeroase, cu prurit, uneori chiar dureroase.
Din categoria zoonozelor infecțioase, fac parte campylobacterioza și salmoneloza, care sunt boli diareice și care la pisică nu evoluează cu semne clinice, motiv pentru care boala la om este rar asociată cu prezența pisicilor. O altă afecțiune este ”boala zgârieturii de pisică”, produsă de Bartonella henselae, în urma zgârieturii produse de pisică putând să apară semne precum papulele sau pustulele, care pot evolua în câteva săptămâni până la limfoadenopatie regională.
Cea mai periculoasă zoonoză transmisă atât de câine cât și de pisică este considerată rabia, întrucât la om, boala se tratează doar cu ser antirabic, imediat după mușcătura animalului suspectat cu rabie; odată declanșată clinic, aceasta nu mai poate fi combătută. Rabia este o boală virală provenită în special de la animalele sălbatice (vulpe, dihor etc.) și se transmite prin mușcătură (saliva animalului).
Servicii Veterinare Mobile
www.veterinarmobil.ro
www.facebook.com/serviciiveterinaremobile