Această afecțiune, cunoscută și sub denumirea de “eczemă de vară“ datorită caracterului sezonier al manifestărilor clinice, este declanșată de infestațiile masive ale câinilor cu purici. Majoritatea câinilor dezvoltă o oarecare stare de toleranță imunologică față de mușcătura acestor paraziți, dar sunt și indivizi care dezvoltă o reacție de hipersensibilitate manifestată prin semne clinice evidente.
Puricii sunt ectoparaziți hematofagi (se hrănesc cu sângele gazdei). Câinii care au dezvoltat aceasta stare de hipersensibilitate, vor rămâne alergici toată viața, doar în unele cazuri înregistrându-se ușoare ameliorări.
Această afecțiune se manifestă în principal prin prurit sever (până la leziuni de automutilare) însoțit de erupții cutanate cu papule și cruste, care afectează zona dorso–lombară, baza cozii, perineul, fața internă a coapselor și abdomenul. Animalele cu acest tip de dermatită au frecvent tresăriri bruște, după care iși mușcă anumite regiuni corporale (în general baza cozii).
Leziunile debutează cu înroșirea pielii și evoluează cu rapiditate până la căderea părului (alopecie) și apariția scuamelor si a crustelor. Un alt indiciu este aspectul de blană murdară dat de fecalele de purice (puncte negre, care în contact cu apa își schimbă culoarea în roșu-brun).
Ca urmare a tulburărilor de cheratinizare, leziunile se pot complica cu infecții stafilococice și/sau cu Malassezia, determinând agravarea manifestărilor clinice.
Există o serie de simptome care pot ridica problema unei afecțiuni cutanate care necesită vizita la medicul veterinar; aceste semne pot fi reprezentate de vârsta la care manifestările clinice apar (75% din cazurile de dermatită alergică la saliva puricelui apar la câinii cu varstă de până la 6-7 ani), de faptul că leziunile și simptomele apar în principal în jumătatea posterioară a corpului animalului, manifestările clinice au un caracter sezonier (apar prepoderent vara), pruritul sever este însoțit de leziunile cutanate (uneori de automutilare) și prin evidențierea puricilor sau a fecalelor acestora pe suprafața corpului animalului.
Cea mai bună formă de combatere este prevenția cu substanțe antiparazitare externe, iar în cazul apariției semnelor clinice tratamentul vizează cauza inițială (eliminarea puricilor) și tratamentul simptomatic (antihistaminice, antibiotice și/sau antimicotice pentru leziunile suprainfectate, administrarea de vitamine și oligoelemente pentru piele și blană) – toate acestea la indicația strictă a medicului veterinar!
Dr. Obreja Marius
0744396303